metec
/me'tek/Etimologie
Din franceză métèque.
Definiții
- (în Grecia antică; la pl.) categorie socială lipsită de drepturi politice, precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare, alcătuită din străinii stabiliți într-o cetate; (și la sg.) persoană care făcea parte din această categorie socială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | metec | meteci |
| genitiv-dativ | metecului | metecilor |
| vocativ | metecule | metecilor |
| articulat | metecul | metecii |