metalic
/me'ta.lik/Etimologie
Din italiană metallico < latină metallicus, franceză métallique.
Definiții
- făcut din metal, de metal.
- care are însușiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului.
- (despre sunete, zgomote) produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanță (ca) de metal.
- (fig.) pătrunzător; aspru, strident, dur.