metafizică
/me.ta'fi.zi.kə/Etimologie
Din metafizic.
Definiții
- parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | metafizică | metafizici |
| genitiv-dativ | metafizicii | metafizicilor |
| vocativ | metafizică | metafizicilor |
| articulat | metafizica | metafizicile |