metacentru
/me.ta'ʧen.tru/Etimologie
Din franceză métacentre.
Definiții
- punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | metacentru | metacentre |
| genitiv-dativ | metacentrului | metacentrelor |
| vocativ | metacentrule | metacentrelor |
| articulat | metacentrul | metacentrele |