mestecător
/mes.te.kə'tor/Etimologie
Din a mesteca + sufixul -ător.
Definiții
- făcăleț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mestecător | mestecătoare |
| genitiv-dativ | mestecătorului | mestecătoarelor |
| vocativ | mestecătorule | mestecătoarelor |
| articulat | mestecătorul | mestecătoarele |