← înapoi la căutare

mesteci

/ˈmes.teʧʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din mesteca.

Definiții

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru mesteca.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru mesteca.

mestecă

/ˈmes.te.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din verbul a mesteca.

Definiții

  1. (bot.; reg.) răsfug.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmestecămesteci
genitiv-dativmesteciimestecilor
vocativmestecămestecilor
articulatmestecamestecile

Sinonime: (bot.) răsfug

mesteca

/mes.teˈka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină mastĭcāre.

Definiții

  1. (v.tranz.) a sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți).
  2. a învârti ceva (cu limba) în gură.
  3. (fig.) a pune la cale.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mesteca.

Exemple

  • A mesteca un aliment în gură.

Declinare

CazSingularPlural
verbmestecamestecau

Sinonime: 1: amesteca, (pop.) dumica

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică