← înapoi la căutare

mesteca

/mes.teˈka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină mastĭcāre.

Definiții

  1. (v.tranz.) a sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți).
  2. a învârti ceva (cu limba) în gură.
  3. (fig.) a pune la cale.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mesteca.

Exemple

  • A mesteca un aliment în gură.

Declinare

CazSingularPlural
verbmestecamestecau

Sinonime: 1: amesteca, (pop.) dumica

mestecău

/mes.teˈkəw/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a mesteca + sufixul -ău.

Definiții

  1. (reg.) făcăleț.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmestecăumestecaie
genitiv-dativmestecăuluimestecaielor
vocativmestecăulemestecaielor
articulatmestecăulmestecaiele

mestecau

/mes.teˈkaw/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din mesteca.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru mesteca.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică