meritau

Etimologie

Din merita.

Definiții

1. forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru merita.

Etimologie

Din franceză mériter < latină meritare.

Definiții

1. (v.tranz.) a fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni.
2. a justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă.
3. (spec.) (despre mărfuri, obiecte de schimb) a justifica prețul cerut; a face, a valora.
4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru merita.

Exemple

• Meriți o bătaie!
• Merităm laudele noastre.
• Această noutate merită confirmare.

Declinare

Sinonime: 1: i se cuveni, (înv.) învrednici, meritarisi, 3: face