verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză mériter < latină meritare.
Definiții
- (v.tranz.) a fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni.
- a justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă.
- (spec.) (despre mărfuri, obiecte de schimb) a justifica prețul cerut; a face, a valora.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru merita.
Exemple
- Meriți o bătaie!
- Merităm laudele noastre.
- Această noutate merită confirmare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | merita | meritau |
Sinonime: 1: i se cuveni, (înv.) învrednici, meritarisi, 3: face
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru meritat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru merita.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru merita.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru merita.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru merita.