merindeață
/me.rinˈde̯a.ʦə/Etimologie
Din merinde + sufixul -eață.
Definiții
- (reg.) merindare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | merindeață | merindețe |
| genitiv-dativ | merindeței | merindețelor |
| vocativ | merindeață | merindețelor |
| articulat | merindeața | merindețele |