merindare
/me.rin'da.re/Etimologie
Din merinde.
Definiții
- (reg.) ștergar în care se învelesc la țară merindele; merindeață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | merindare | merindări |
| genitiv-dativ | merindării | merindărilor |
| vocativ | merindare | merindărilor |
| articulat | merindarea | merindările |