meridian
/me.ri.di'an/Etimologie
Din latină meridianus, italiană meridiano, franceză méridien.
Definiții
- fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu semiplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice.
- (mat.) curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meridian | meridiane |
| genitiv-dativ | meridianului | meridianelor |
| vocativ | meridianule | meridianelor |
| articulat | meridianul | meridianele |