meremet
/me.re'met/Etimologie
Din turcă meremet, neogreacă μερεμετι (mereméti).
Definiții
- (înv. și reg.) lucrare de reparație sau de întreținere.
- (fam.) aranjare, dichisire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meremet | meremeturi |
| genitiv-dativ | meremetului | meremeturilor |
| vocativ | meremetule | meremeturilor |
| articulat | meremetul | meremeturile |