mercur
/mer'kur/Etimologie
Din franceză mercure, germană Merkur.
Definiții
- (chim.) element chimic, metal de culoare albă-argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obișnuită, foarte dens și mobil, întrebuințat în tehnică și în medicină, cu numărul atomic 80 și simbolul Hg.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mercur | — |
| genitiv-dativ | mercurului | — |
| vocativ | mercurule | — |
| articulat | mercurul | — |
Sinonime: (chim.) hidrargir, (pop.) argint-viu