mercenar
/mer.ʧe'nar/Etimologie
Din franceză mercenaire < latină mercenarius.
Definiții
- persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); (fig.) persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mercenar | mercenari |
| genitiv-dativ | mercenarului | mercenarilor |
| vocativ | mercenarule | mercenarilor |
| articulat | mercenarul | mercenarii |