menzil
/men'zil/Etimologie
Din turcă menzil.
Definiții
- (înv.) nume dat în țările românești, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac.
- curier, ștafetă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | menzil | menziluri |
| genitiv-dativ | menzilului | menzilurilor |
| vocativ | menzilule | menzilurilor |
| articulat | menzilul | menzilurile |