mentă
/'men.tə/Etimologie
Din latină mentha < greacă μίνθη (minthē).
Definiții
- (bot.) (Mentha) numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dințate și cu flori puternic mirositoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mentă | — |
| genitiv-dativ | mentei | — |
| vocativ | mentă, mento | — |
| articulat | menta | — |
Sinonime: (bot.) izmă, Mentha silvestris: (bot.) izmă, (reg.) voieștniță