mentor
/men'tor/Etimologie
Din franceză, latină mentor, germană Mentor.
Definiții
- conducător spiritual, povățuitor, îndrumător; preceptor, educator.
- altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mentor | mentori |
| genitiv-dativ | mentorului | mentorilor |
| vocativ | mentorule | mentorilor |
| articulat | mentorul | mentorii |