memorie
/me'mo.ri.e/Etimologie
Din latină, italiană memoria, franceză mémoire.
Definiții
- proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.
- minte (considerată ca sediu al procesului de memorare).
- păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire.
- amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă.
- parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | memorie | memorii |
| genitiv-dativ | memoriei | memoriilor |
| vocativ | memorie | memoriilor |
| articulat | memoria | memoriile |