melancolie

Etimologie

Din franceză mélancolie < latină melancolia. Provine din neogreacă μελαγχολία (melanholía, "fiere neagră").

Definiții

1. stare de tristețe, de deprimare, amestecată cu visare și cu dorința de izolare; p. gener. tristețe (ușoară).
2. stare patologică care se manifestă printr-o continuă depresiune, prin tristețe morbidă, prin apatie, delir, halucinații, anxietate și obsesia sinuciderii.

Exemple

• Melancolia cuiva.
• O melancolie de neînvins pentru vremurile copilăriei.

Declinare

Sinonime: 1: tristețe, (englezism) spleen, 2: duioșie