mehmendar
/meh.men'dar/Etimologie
Din turcă mihmandar.
Definiții
- (turcism; în evul mediu, în moldova și în țara românească). boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor.
- comisar special însărcinat cu aprovizionarea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mehmendar | mehmendari |
| genitiv-dativ | mehmendarului | mehmendarilor |
| vocativ | mehmendarule | mehmendarilor |
| articulat | mehmendarul | mehmendarii |