megapir
/me.ga'pir/Etimologie
Din germană Megapir.
Definiții
- oțel aliat din fier, crom și aluminiu, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | megapir | — |
| genitiv-dativ | megapirului | — |
| vocativ | megapirule | — |
| articulat | megapirul | — |