meditație
/me.di'ta.ʦi.e/Etimologie
Din latină meditatio, franceză méditation.
Definiții
- reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecție.
- specie a genului liric, cuprinzând reflecții despre condiția umană.
- pregătire a lecțiilor, a examenelor cu un meditator; lecție particulară dată de un meditator, preparator.
- perioadă de timp, în afara orelor de curs, în care elevii (dintr-un internat) își pregătesc temele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meditație | meditații |
| genitiv-dativ | meditației | meditațiilor |
| vocativ | meditație | meditațiilor |
| articulat | meditația | meditațiile |