mecet
/me'ʧet/Etimologie
Din bulgară, rusă мekeт (mecet). Confer turcă mesçit.
Definiții
- (înv. și reg.) casă de cult pentru religia musulmană; moschee mică.
- cimitir turcesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mecet | meceturi |
| genitiv-dativ | mecetului | meceturilor |
| vocativ | mecetule | meceturilor |
| articulat | mecetul | meceturile |