meșteșugire
/meʃ.te.ʃu'ʤi.re/Etimologie
Din a meșteșugi.
Definiții
- (rar; mai ales fam.) acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei.
- talent, pricepere, îndemânare.
- uneltire, șiretlic, vicleșug.
- (înv. și pop.; concr.) meșteșug.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meșteșugire | meșteșugiri |
| genitiv-dativ | meșteșugirii | meșteșugirilor |
| vocativ | meșteșugire | meșteșugirilor |
| articulat | meșteșugirea | meșteșugirile |