maturitate
/ma.tu.ri'ta.te/Etimologie
Din franceză maturité < latină maturitas, maturitatis.
Definiții
- stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe.
- (biol.) stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg.
- stare de deplină dezvoltare a unui fruct.
- (fig.) stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență).
Exemple
- La vârsta maturității.
- Maturitatea gândirii, a sentimentelor cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | maturitate | — |
| genitiv-dativ | maturității | — |
| articulat | maturitatea | — |
Sinonime: 1: (înv.) bărbăție, 3: coacere, 5: profunzime, seriozitate, temeinicie
Antonime: imaturitate