adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din latină maturus, italiană maturo.
Definiții
- ajuns la o deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență.
- (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește o judecată adâncă, serios, chibzuit; (p.ext.) profund.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din italiană maturare, germană maturieren.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (livr.) a (se) maturiza.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | matura | maturau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura; a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura.
- (v.tranz.) a atinge în trecere.
- (v.tranz.) (p.anal.) (despre vânt, ape) a purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale.
- (v.tranz.) (fig.) a înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mătura | măturau |