matiță
/ma'ti.ʦə/Etimologie
Din bulgară матиц (matica). Confer sârbocroată matica.
Definiții
- (reg.) sac de plasă care formează partea din fund a năvodului și în care se strâng peștii prinși; matcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | matiță | matițe |
| genitiv-dativ | matiței | matițelor |
| vocativ | matiță | matițelor |
| articulat | matița | matițele |