marșrută
/marʃ'ru.tə/Etimologie
Din rusă mar.
Definiții
- linie a unei căi de comunicare (șosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităților.
- metodă de deservire a mai multor mașini într-o ordine stabilită dinainte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marșrută | marșrute |
| genitiv-dativ | marșrutei | marșrutelor |
| articulat | marșruta | marșrutele |