martiră
/mar'ti.rə/Etimologie
Din martir.
Definiții
- persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale.
- (spec.) mucenică (a bisericii).
- (p.gener.) persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | martiră | martire |
| genitiv-dativ | martirei | martirelor |
| vocativ | martiro | martirelor |
| articulat | martira | martirele |