martir
/marˈtir/Etimologie
Din franceză martyr.
Definiții
- rarmartiriu.
- persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale.
- (spec.) mucenic (al bisericii).
- (p.gener.) persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | martir | martire |
| genitiv-dativ | martirului | martirelor |
| vocativ | martirule | martirelor |
| articulat | martirul | martirele |