martac
/mar'tak/Etimologie
Din turcă mertek.
Definiții
- (pop.) stâlp, bârnă, par de lemn, întrebuințat ca material de construcție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | martac | martaci |
| genitiv-dativ | martacului | martacilor |
| vocativ | martacule | martacilor |
| articulat | martacul | martacii |