marsupial
/mar.su.piˈal/Etimologie
Din franceză marsupial, care provine din latină marsupium, marsuppium („marsupiu, pungă”) < greacă antică μαρσύπιον (marsúpion) sau μαρσύππιον (marsúppion), variantă a lui μαρσίππιον (marsíppion), diminutiv al lui μάρσιππος (mársippos, „pungă, sac”).
Definiții
- (zool.) (la pl.) ordin de mamifere inferioare, a căror femelă are o pungă abdominală în care își ține puii după naștere; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marsupial | marsupiale/marsupiali |
| genitiv-dativ | marsupialului | marsupialelor/marsupialilor |
| vocativ | marsupialule | marsupialelor/marsupialilor |
| articulat | marsupialul | marsupialele/marsupialii |