substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină marmor, marmoris.
Definiții
- rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură.
- bloc sau bucată de marmură cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | marmură | marmuri |
| genitiv-dativ | marmurii | marmurilor |
| vocativ | marmură | marmurilor |
| articulat | marmura | marmurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a lucra ceva în marmură.
- (v.intranz.) (fig.) (înv. și pop.) a înmărmuri, a încremeni (de frică, groază).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mărmurea | mărmureau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru marmură.