marimba
/ma.'rim.ba/Etimologie
Din spaniolă marimba < limba bantu.
Definiții
- instrument muzical de percuție originar din Africa occidentală, asemănător cu xilofonul, format din lame de lemn tare acordate diatonic, înzestrate cu tuburi rezonatoare, care întăresc și prelungesc sunetele. Asupra lui se acționează cu baghete de lemn, pentru sunetele puternice, și cu baghete de cauciuc, pentru cele moi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marimba | marimbe |
| genitiv-dativ | marimbei | marimbelor |
| articulat | marimba | marimbele |
Sinonime: marimbafon, balafon