margraf
/mar'graf/Etimologie
Din germană Markgraf, franceză margrave.
Definiții
- titlu purtat în evul mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci; persoană care avea acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | margraf | margrafi |
| genitiv-dativ | margrafului | margrafilor |
| vocativ | margrafule | margrafilor |
| articulat | margraful | margrafii |