margaretă
/mar.ga're.tə/Etimologie
Din germană Margarete. Confer franceză marguerite.
Definiții
- (bot.) (Chrysanthemum leucanthemum sau Leucanthemum vulgare) plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | margaretă | margarete |
| genitiv-dativ | margaretei | margaretelor |
| vocativ | margaretă, margareto | margaretelor |
| articulat | margareta | margaretele |
Sinonime: (bot.) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-galbene (pl.)