marfagiu
/mar.faˈʤiw/Etimologie
Din marfă + sufixul -agiu.
Definiții
- (înv. și reg.) negustor ambulant.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marfagiu | marfagii |
| genitiv-dativ | marfagiului | marfagiilor |
| vocativ | marfagiule | marfagiilor |
| articulat | marfagiul | marfagiii |