marda
Etimologie
Din turcă marda.
Definiții
- (reg.) rămășiță dintr-o marfă învechită sau degradată, care se vinde sub preț; vechitură, lucru lipsit de valoare, bun de aruncat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marda | mardale |
| genitiv-dativ | mardalei | mardalelor |
| vocativ | marda | mardalelor |
| articulat | mardaua | mardalele |