marchiz
/mar'kiz/Etimologie
Din franceză marquis.
Definiții
- titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducătorul militar al unei mărci.
- titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce.
- persoană care poartă unul dintre aceste titluri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marchiz | marchizi |
| genitiv-dativ | marchizului | marchizilor |
| vocativ | marchizule | marchizilor |
| articulat | marchizul | marchizii |