marchetărie
/mar.ke.tə'ri.e/Etimologie
Din franceză marqueterie.
Definiții
- artă decorativă care constă în aplicarea pe suprafața obiectelor de mobilă a unor mici bucăți de placaj, de fildeș, de sidef, pentru a obține un decor geometric sau chiar un tablou.
- lucrare decorativă astfel obținută.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marchetărie | marchetării |
| genitiv-dativ | marchetăriei | marchetăriilor |
| articulat | marchetăria | marchetăriile |