marca

Etimologie

Din germană markieren, franceză marquer.

Definiții

1. (v.tranz.) a face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele.
2. (v.tranz.) a imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea.
3. (v.tranz.) (fig.) a constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra.
4. (v.tranz.) a scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta.
5. (v.tranz.) a constitui o dovadă; a indica, a dovedi.
6. (v.tranz.) a delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna.
7. (v.tranz.) (sport) a obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie.
8. (v.tranz.) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze.
9. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru marca.

Declinare

Etimologie

Din marca.

Definiții

1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru marca.
2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru marca.

Etimologie

Din marca.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru marca.
2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru marca.