← înapoi la căutare

marcaj

/marˈkaʒ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză marquage.

Definiții

  1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare.
  2. (concr.) semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele.
  3. (spec.) semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum; (p.ext.) totalitatea semnelor care indică un drum turistic; (spec.) semn convențional care indică ceva (pe o suprafață, pe drumurile rutiere etc.).
  4. (sport) supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica sa întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmarcajmarcaje
genitiv-dativmarcajuluimarcajelor
vocativmarcajulemarcajelor
articulatmarcajulmarcajele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică