marcaj
/marˈkaʒ/Etimologie
Din franceză marquage.
Definiții
- acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare.
- (concr.) semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele.
- (spec.) semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum; (p.ext.) totalitatea semnelor care indică un drum turistic; (spec.) semn convențional care indică ceva (pe o suprafață, pe drumurile rutiere etc.).
- (sport) supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica sa întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marcaj | marcaje |
| genitiv-dativ | marcajului | marcajelor |
| vocativ | marcajule | marcajelor |
| articulat | marcajul | marcajele |