verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din germană markieren, franceză marquer.
Definiții
- (v.tranz.) a face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele.
- (v.tranz.) a imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea.
- (v.tranz.) (fig.) a constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra.
- (v.tranz.) a scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta.
- (v.tranz.) a constitui o dovadă; a indica, a dovedi.
- (v.tranz.) a delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna.
- (v.tranz.) (sport) a obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie.
- (v.tranz.) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru marca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | marca | marcau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din neogreacă μαρκα (márka), franceză marque. Confer germană Marke.
Definiții
- semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc.
- tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație.
- (înv.) stemă; blazon, emblemă.
- fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite.
- piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire.
- (fig.) semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate.
- unitate monetară principală în unele țări europene.
- nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară.
- obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată.
- (adesea determinat prin „poștală”) mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., servește drept plată anticipată a transportului poștal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | marcă | mărci |
| genitiv-dativ | mărcii | mărcilor |
| vocativ | marcă | mărcilor |
| articulat | marca | mărcile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru marca.