marasm
/ma'rasm/Etimologie
Din franceză marasme < neogreacă μαρασμός (marasmós).
Definiții
- stare de slăbire extremă a organismului.
- stare de epuizare morală și spirituală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marasm | — |
| genitiv-dativ | marasmului | — |
| articulat | marasmul | — |
Sinonime: 1-2: demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire