marafet
/ma.ra'fet/Etimologie
Din neogreacă μαραφετι (maraféti).
Definiții
- (pop. și fam.; la pl.) fasoane, mofturi; nazuri; fițe.
- (pop. și fam.; mai ales la pl.) podoabă (pretențioasă).
- lucru mărunt, fleac.
- (înv.) meșteșug, dibăcie; iscusință, pricepere, măiestrie.
- procedeu, mijloc; (p.ext.) truc, tertip; înșelătorie, artificiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marafet | marafeturi |
| genitiv-dativ | marafetului | marafeturilor |
| vocativ | marafetule | marafeturilor |
| articulat | marafetul | marafeturile |