manșetă
/man'ʃe.tə/Etimologie
Din franceză manchette, germană Manschette.
Definiții
- partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci.
- partea de jos (răsfrântă) a pantalonilor.
- porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic.
- garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri.
- text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului.
- text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; (p.ext.) spațiu rezervat acestor texte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | manșetă | manșete |
| genitiv-dativ | manșetei | manșetelor |
| vocativ | manșetă | manșetelor |
| articulat | manșeta | manșetele |