manufactură
/ma.nu.fak'tu.rə/Etimologie
Din franceză manufacture. Confer germană Manufaktur.
Definiții
- formă de producție premergătoare marii industrii, caracterizată prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea amănunțită a muncii în cadrul atelierului și prin reunirea muncitorilor și a meșterilor în ateliere sub conducerea patronului.
- întreprindere industrială în care predomină munca manuală, în care un rol important îl au abilitatea și talentul lucrătorului și care este destinată în special producerii unor bunuri de larg consum.
- produse ale industriei textile; țesături.
Exemple
- Manufacturi de porțelan.
- Magazin de manufactură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | manufactură | manufacturi |
| genitiv-dativ | manufacturii | manufacturilor |
| vocativ | manufactură | manufacturilor |
| articulat | manufactura | manufacturile |