manteluță
/man.te'lu.ʦə/Etimologie
Din mantelă + sufixul -uță.
Definiții
- (înv.) diminutiv al lui mantelă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | manteluță | manteluțe |
| genitiv-dativ | manteluței | manteluțelor |
| vocativ | manteluță | manteluțelor |
| articulat | manteluța | manteluțele |