manoperă
/ma'no.pe.rə/Etimologie
Calc după franceză manœuvre, italiană manovra. Confer latină manopera.
Definiții
- muncă manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări; plată pentru această muncă.
- raracțiune tactică; atitudine; mijloc, procedeu întrebuințat pentru realizarea unui scop.
- (fig.) manevră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | manoperă | manopere |
| genitiv-dativ | manoperei | manoperelor |
| vocativ | manoperă | manoperelor |
| articulat | manopera | manoperele |